Stimularea restantului vizual

Dizabilitatea de vedere este o deficiență senzorială care presupune diminuarea vederii (a acuității vizuale) în diferite grade, putând merge până la pierderea totală a acesteia (cecitate). Fiecare deficiență de vedere își are propriile caracteristici individuale, însă la absolut toate se iau în considerare următoarele aspecte:

Acuitatea vizuală (AV) - aceasta se referă la distanța de la care sunt văzute/percepute obiectele;

Câmpul vizual (CV) - se referă la zona totală sau parțială a vederii atunci când ochii sunt fixați asupra unui punct fix;

Sensibilitatea de contrast - se referă la capacitatea ochiului de a percepe în diferite tonuri de gri sau nuanțe.

Dacă o persoană recunoaște un obiect la o distanță de 10 m, obiect pe care o persoană cu vedere bună l-ar recunoaște la 100 m, atunci acuitatea lui vizuală este de 10% sau 0.1. Dizabilitatea de vedere poate fi de natură oculară sau cerebrală.

Dizabilitatea de vedere de natură oculară poate să apară în urma unor boli sau leziuni ale structurilor unuia sau ambilor ochi sau a nervului optic, care în mod inevitabil afectează funcția și abilitatea vizuală a unei persoane. În această categorie intră boli precum: glaucomul, opacifierea corneei, cataracta, colobomul, aniridia,hipoplazia de nerv optic, albinismul, retinopatia de prematuritate, displazia optică etc.

Dizabilitatea de vedere corticală/cerebrală este datorată unei disfuncții bilaterale la nivelul radiațiilor optice sau a cortexului vizual sau a ambelor. Ea poate coexista cu tulburări de natură oculară sau oculomotorie și poate fi rezultatul unei suferințe din timpul nașterii la nivelul creierului sau poate să apară în urma unui traumatism cerebral. Există mai multe cauze ale apariției dizabilității vizuale corticale printre care se numără: encefalopatia hipoxică cerebrală pre- sau perinatală; leukomalacia periventriculară la copiii născuți prematur; anoxia cerebrală (lipsa oxigenului); defecte de dezcoltare a creierului; infecțiile intrauterine; leziunile traumatice ale creierului; hidrocefalia și șunturile de drenare a lichidului cefalorahidian; epilepsia severă.

Organizația Mondială a Sănătății clasifică dizabilitatea de vedere în:

- Parțial văzător - persoana are o problemă de natură vizuală și trebuie să beneficieze de servicii de specialitate în acele situații în care este nevoie de utilizarea funcțiilor vizuale;
- Vedere scăzută - este o deficiență vizuală severă, nu neapărat prin limitarea vederii la distanță, ci și a vederii de aproape. Acest termen este utilizat în cazul în care persoana nu poate să citească ziarul la distanța normală (33-40cm), chiar cu folosirea ajutoarelor optice sau a ochelarilor.
- Legal nevăzător - indică o valoare a acuității vizuale mai mică de 20/200 (0,1) la ochiul cu vedere mai bună, cu corecție, lentile optice sau ochelari și cu valoarea câmpului vizual mai mică de 20 de grade la ochiul mai bun.

Idei și sugestii

Cu cât un copil își folosește mai mult vederea, cu atât își dezvoltă mai bine capacitatea de a interpreta informațiile vizuale. Aceasta este crucială, deoarece vederea este un simț care se dezvoltă, iar utilizarea timpurie ajută la rafinarea căilor care procesează indiciile vizuale.

Vederea nu funcționează izolat. Se integrează cu alte informații senzoriale pentru a oferi o înțelegere comprehensivă a mediului. Încurajarea copiilor de a folosi vederea împreună cu simțul tactil, auzul, gustul și mirosul îmbunătățește această integrare multisenzorială, ducând la abilități mai bune de conștientizare spațială și explorare a mediului. Integrează sarcini vizuale în rutina zilnică.

Deoarece o parte semnificativă a creierului este implicată în procesarea informațiilor vizuale, stimularea vederii de la o vârstă fragedă poate influența dezvoltarea și funcționarea generală a creierului. Cum poți face asta:

- Utilizează la început obiecte/imagini alb-negru, culori și lumini de contrast ridicat pentru a face obiectele mai ușor de văzut. Poziționează elementele în cel mai bun câmp vizual al copilului.
- Folosește jucării care sunt interesante vizual și oferă, de asemenea, feedback senzorial, cum ar fi lumini, texturi sau sunete, pentru a încuraja copilul să folosească vederea împreună cu alte simțuri.
- Sunt interzise luminile intermitente sau fluorescente la bebeluși cu epilepsie pentru că pot declanșa crize. Crizele epileptice fotosensibile sunt declanșate de anumite modele de lumină intermitentă sau lumini cu intensitate variabilă. Acestea pot apărea în timp ce copilul privește sau este expus la aceste modele luminoase. Simptomele pot varia de la senzații vizuale anormale până la convulsii generalizate.