Comunică deschis în famile
Comunicarea unui diagnostic ce implică o pierdere severă sau totală a vederii și a auzului, cum ar fi surdocecitatea, poate fi extrem de delicată și emoționantă. Discută deschis cu partenerul tău și cu ceilalți membri ai familiei despre sentimentele și gândurile tale. Astfel, vă puteți sprijini reciproc în a accepta situația. Dacă există frați mai mari, abordați situația cu foarte multă grijă, dar fără să o ascundeți.
Iată câțiva sfaturi pentru a gestiona această situație complexă:
- - În discuția cu partenerul, alege momentul potrivit și asigură-te că ambii sunteți într-un loc și un moment liniștit, fără distrageri, unde puteți vorbi deschis.
- - Este în regulă să-ți arăți emoțiile. Plânsul și exprimarea tristeții sunt reacții naturale și pot ajuta la crearea unei legături emoționale mai puternice.
- - Fii sincer cu partenerul tău despre sentimentele tale. După ce îi împărtășești vestea, lasă-l să-și exprime și el emoțiile și gândurile. Ascultați-vă cu empatie și fără judecată.
- - După ce ați avut ocazia să discutați și să procesați împreună vestea, începeți să discutați despre pașii următori. Identificați resurse, specialiști și planificați cum veți aborda împreună această situație.
- - Explică fraților mai mari despre condiția nou-născutului într-un limbaj pe care îl pot înțelege, fără a încărca prea mult informația.
- - Fii sincer cu privire la provocările pe care le poate aduce surdocecitatea, dar subliniază aspectele pozitive, cum ar fi creșterea împreună și învățarea unor noi moduri de a comunica.
- - Arată că iubirea și atenția voastră rămân constante, chiar dacă unele aspecte ale vieții de familie se schimbă.
- - Arată-le cum să interacționeze cu bebelușul folosind atingeri blânde și vorbindu-i, chiar dacă răspunsul vizual sau auditiv este limitat.
- - Creează și încurajează activități care sunt adecvate pentru un copil cu surdocecitate, cum ar fi jocuri senzoriale sau muzica cu vibrații. Invită frații să se alăture și să ajute la adaptarea acestor jocuri, încurajându-i să fie creativi și să găsească noi moduri de a se juca împreună.
- - Oferă fraților mai mari acces la resurse și informații despre surdocecitate, astfel încât să poată înțelege mai bine condiția frățiorului lor.
- - Recunoaște-ți sentimentele de gelozie sau neglijare care pot apărea la frații mai mari. Oferă-le timp și spațiu pentru a discuta despre sentimentele lor și asigură-te că fiecare copil se simte văzut și auzit.
- - Menține o rutină familială regulată cât mai mult posibil, asigurându-te că timpul petrecut cu fiecare copil este valoros. Echilibrul între îngrijirea nou-născutului și acordarea atenției fraților mai mari este esențial pentru a menține armonia în familie.
- - Oferă suport emoțional atât fraților mai mari, cât și nou-născutului. Încurajează frații să-și exprime sentimentele și îngrijorările, spune-le că sunt o parte importantă a familiei și că se pot implica și ei.
- - Creează rutine stabile și consistente care să ofere siguranță și confort atât pentru nou-născut, cât și pentru frații mai mari. Acestea pot include rutine de alimentație, somn și activități zilnice care să ajute la menținerea echilibrului în familie.
Prin aceste abordări, poți ajuta frații să se adapteze la noua dinamică familială și să dezvolte o relație puternică cu bebelușul cu surdocecitate.
Acceptarea diagnosticului este primul pas important pentru o viață frumoasă. Așa a fost să fie, acesta este drumul nostru și al lor de azi înainte. Tu, părinte, vei alege dacă drumul va fi cu lacrimi sau cu zâmbete. Da, este normal să plângi, dar nu mereu. Plângi, urlă, dar promite-ți că va veni ziua în care îți ștergi lacrimile și spui într-o dimineață: Ce pot face pentru copilul meu? Cum îl fac să simtă că îl iubesc din tot sufletul? În ziua în care vei accepta diagnosticul, pentru copilul tău viața va fi mult mai simplă, mai ușor de trăit. Acceptarea înseamnă putere. Puterea de a merge mai departe cu fruntea sus, puterea de a nu renunța, puterea de a scoate tot ce este mai bun în potențialul copilului tău. N.A. părinte