Comunicarea timpurie
Comunicarea ca abilitate și nevoie a tuturor persoanelor influențează toate ariile de dezvoltare și infrastructura relațiilor. Importanța capacității de a comunica și a relaționa cu ceilalți nu poate fi supraestimată. Copiii cu dizabilități severe pot întâmpina dificultăți substanțiale în comunicarea cu cei din jur, din acest motiv formarea unui sistem alternativ de comunicare în cazul copiilor care nu comunică verbal reprezintă o prioritate a intervenției.
Interacțiunea cu copilul tău poate fi dificilă și uneori frustrantă. Este normal să te simți copleșit și confuz în fața comportamentelor sale, mai ales când vine vorba de comunicarea și atașamentul său.
Observă și încearcă să înțelegi comportamentele cu valoare comunicativă ale copilului tău. Chiar dacă uneori pare că nu tolerează interacțiunea, oferă-i sprijin și arată-i că ești acolo pentru el. În etapele inițiale, poate părea că acesta se opune interacțiunii, dar este important să nu renunți și să perseverezi în eforturile tale de a construi o relație cu el.
Înțelegerea și acceptarea nevoilor specifice ale copilului cu surdocecitate sunt esențiale pentru a putea stabili o conexiune profundă și sigură cu el. Acest lucru necesită răbdare, empatie și înțelegere din partea ta, dar și sprijin din partea profesioniștilor și a familiei.
Este important să observi și să încerci să înțelegi ce vrea să comunice copilul tău, chiar dacă nu se exprimă în moduri tradiționale. Uneori, comportamentele lui pot fi diferite sau pot părea neobișnuite, dar este important să îți acorzi timp să îl înțelegi și să îi oferi sprijin în moduri care îi sunt accesibile și eficiente.
În plus, trebuie să îți amintești că interacțiunea dintre tine și copilul tău poate fi diferită față de cea pe care o ai cu alți copii. Poate fi util să cauți sprijin și să împărtășești experiențele și îngrijorările tale cu alți părinți care trec prin aceeași experiență.
Fiindcă limbajul verbal poate fi dificil de utilizat pentru copiii cu surdocecitate, învățarea și interpretarea semnalelor non-verbale, cum ar fi gesturile, expresiile faciale și limbajul corpului, sunt esențiale. Acestea pot fi modalități importante de comunicare pentru copiii cu surdocecitate. Folosește nu doar vocea, ci și gesturi și atingeri blânde pentru a comunica cu bebelușul și pentru a-i transmite dragostea și sprijinul tău. Fii prezent și receptiv la nevoile și semnalele bebelușului tău. Răspunde prompt la plânsete și la alte semnale ale copilului și încercă să-i oferi confort și sprijin atunci când este necesar.