Stimularea restantului de auz
Dizabilitatea de auz presupune un deficit la nivelul de receptare a informațiilor pe cale auditivă. Ea poate să apară din momentul nașterii din cauze bine determinate (pierdere de auz congenitală sau înnăscută) sau poate să apară pe parcursul vieții (pierdere de auz dobândită). În cazul copiilor, este nevoie să se realizeze depistarea și diagnosticarea cât mai de timpuriu pentru a se putea interveni și a se evita implicațiile negative ale pierderii de auz asupra dezvoltării.
Acest lucru este posibil prin Programul Național al Depistării Deficienței de Auz care se desfășoară la nivelul spitalelor din țară, program prin care nou-născuții trec printr-un screening auditiv încă din primele zile după naștere. În cazul în care apar suspiciuni că ar exista pierderi ale auzului, din maternitate se recomandă consultarea unui medic de specialitate (ORL) în vederea stabilirii unui diagnostic. În funcție de pierderea de auz stabilită audiometric, există patru tipuri de dizabilitate de auz:
- - ușoară - pierderea abilităților de receptare se situează în intervalul 20-40 dB;
- - moderată - pierderea abilităților de receptarea se situează în intervalul 40-70 dB;
- - severă - pierderea abilităților de receptare se situează în intervalul 70-90 dB;
- - profundă - pierderea abilităților de receptare depășește 90 dB.
În funcție de segmentul organic afectat al analizatorului auditiv, există trei tipuri de pierderi de auz:
Pierderea de auz de transmisie - este localizată la nivelul segmentului periferic al analizatorului auditiv, adică la nivelul urechii externe și al urechii medii. Acest tip de pierdere este denumită de transmisie deoarece calea pe care unda de aer o parcurge de la nivelul urechii externe până la partea neuronală este blocată, ceea ce are consecințe în planul funcționalității auditive. Acest tip de pierdere de auz nu poate să depășească 70 dB.
Pierderea de auz de tip neurosenzorial sau de percepție - este localizată la nivelul urechii interne. Pierderea poate varia de la hipoacuzie ușoară până la hipoacuzie profundă sau chiar pierdere totală (cofoza). În realitate cofoza este rară, deoarece aproape întotdeauna audiologul poate identifica resturi de auz la nivelul frecvențelor joase (250-750 Hz).
Pierderea de auz mixtă - este o combinație între pierderea de auz de transmisie și cea neurosenzorială. Acest tip de dizabilitate se diagnostichează în cazul în care există diferențe mai mari de 10 dB între conducția aeriană și conducția osoasă.
De asemenea, în funcție de afectare, pierderea de auz poate fi organică, unde pierderea de auz este cauzată de o componentă a analizatorului auditiv sau funcțională, unde nu există leziuni organice, însă persoana în cauză nu mai aude din cauza îmbătrânirii sau din cauza expunerii la un mediu poluat fonic.
Consecințele pierderii de auz la vârste timpurii se reflectă în formarea și dezvoltarea limbajului verbal. Cu cât diagnosticul pierderii de auz se pune cât mai devreme, cu atât șansele compensării acestuia prin mijloace tehnice (aparate auditive sau implant cohlear) și a formării limbajului verbal sunt mai mari.
Idei și sugestii
Stimularea auzului la un bebeluș cu surdocecitate sau dizabilități senzoriale poate fi un proces complex, dar există câteva strategii pe care le poți utiliza pentru a sprijini dezvoltarea lui auditivă. În plus, adaptarea mediului înconjurător pentru a facilita stimularea auzului este esențială.
- - Consultă un specialist pentru a obține sfaturi și recomandări specifice pentru stimularea auzului bebelușului tău (acestea diferă în funcție de vârsta copilului, nivelul pierderii de auz, metoda de protezare recomandată- proteze convenționale sau implant cohlear, dacă afectarea este unilaterală sau bilaterală, dacă ea se asociază și cu alte afecțiuni etc)
- - Din momentul în care copilul tău a fost protezat auditiv sau implantul a fost activat, asigură-te că poartă aparatul/aparatele pe toată durata zilei (cât este treaz), că acesta are baterii și este în stare optimă de funcționare astfel încât copilul să beneficieze de input auditiv de calitate, în mod constant.
- - Vorbește-i și cântă-i în mod regulat bebelușului tău. Chiar dacă nu poate auzi cu claritate, vibrațiile vocii tale și ritmul vorbirii sau a cântecelor pot fi resimțite de el. Acest lucru îi oferă oportunitatea de a se familiariza cu sunetele limbajului și de a începe să înțeleagă comunicarea vocală.
- - Folosește jucării cu sunete, instrumente muzicale simple sau alte obiecte care produc zgomote interesante pentru a le introduce în mediul lui de zi cu zi. Experiența/Stimularea cu o gamă variată de sunete și zgomote poate fi benefică pentru dezvoltarea auditivă a bebelușului.
- - Folosește cărțile adaptate vârstei și particularităților copilului tău. Acum există o mare varietate de cărți pe care le poți folosi pentru a stimula dezvoltarea copilului: cărți tactile, senzoriale, cu diferite texturi,cu imagini alb-negru, fără text, cu clapete, cărți cu sunete și melodii etc. În plus, lectura zilnică împreună cu copilul ajută la formarea atașamentului, dezvoltarea interacțiunilor pozitive și stimularea limbajului copilului.
- - Redu zgomotele puternice și disonante din mediul înconjurător care ar putea fi copleșitoare sau perturbatoare pentru bebelușul tău. În schimb, creează un mediu liniștit și calm în care bebelușul să poată să se concentreze asupra sunetelor și experiențelor auditive.